miercuri, 17 septembrie 2008

De ce majoritatea oamenilor nu vad si nu simt pe diavoli?



In Rai, Adam si Eva se aflau în comuniune harica cu Dumnezeu si cu îngerii luminii pe care îi vedeau si cu care comunicau. Caderea în pacat a stramosilor nostri, zamislirea în faradelegi si nasterea în pacat ne-a facut incapabili sa-i vedem pe îngeri. Lumea nevazuta a duhurilor s-a deschis însa celor curati cu inima (Mt. 5,8). Pe acestia demonii nu-i mai pot amagi.

Pentru ca oamenii sa-i vada pe demoni, ei trebuie sa se sfinteasca si sa atinga treapta desavârsirii crestine. Cu îngaduinta lui Dumnezeu au vazut îngeri si oameni care au trait o viata pacatoasa (exemplu: falsul prooroc Varlam).

Sfintii Parinti spun ca pentru un om nepregatit este foarte primejdios si pagubitor sa vada pe demoni. Iata ce spune Sfântul Ioan Gura de Aur: "Câti demoni umbla în vazduh? Daca Dumnezeu ar îngadui sa ne arate chipul lor hidos si respingator, ne-am iesi din minti".

Trupul nostru material este ca un paravan salvator, pazindu-ne de vederea înfricosatoare a demonilor, care ne-ar duce la soc psihic si tulburare a mintii. Prezicatorii, vrajitorii si magii, intrând în mod constient în legatura cu demonii, vad aceste duhuri necurate. Practicarea sistemului antihristic yoga si a altor religii de orientare decazuta si demonica te ajuta sa ai vedenii de la duhurile necurate, care din pacate sunt crezute ca ar fi vedenii dumnezeiesti. In legatura cu visele, Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe ne-au dat "regula de aur" pentru interpretarea viselor: "sa nu crezi în vise si în vedenii".

Arhiepiscopul Inochentie al Hersonului, întrebat fiind de ce multi oameni nu simt prezenta demonilor, a raspuns: "Pentru a simti asupra ta atingerea duhului întunericului, trebuie sa fii tu însuti luminos, iar pacatul înseamna întuneric". Pe o haina alba, curata, se vede orice pata, iar pe o haina murdara, neagra, nu se vad nici petele cele mai mari. Intr-un suflet curat, luminos si neprihanit, un singur gând trimis de diavol produce suparare, greutate si durere sufleteasca. Iar pentru un suflet pacatos, întunecat si plin de pofte, gândurile diavolesti sunt imperceptibile sau sunt acceptate cu mare pofta si placere. Insusi duhurile necurate cauta prin toate chipurile sa se faca cât mai putin perceptibile. Pentru ca daca ar fi usor de vazut, cei mai multi oameni ar fugi de diavoli. Deci, iata ca demonii, dominând tiranic asupra pacatosilor, cauta totodata sa-i convinga cu iluzia ca ar actiona ei însisi si ca ar fi absolut liberi în toate.


Ceata diavolilor poftelor
Diavolul din ceata diavolilor poftitori se ridica impotriva crestinului, care se roaga in inima, ca unul ce-si are puterea indreptata spre pofta de la brau la buric a omului. El arunca asupra crestinilor puterea arzatoare a sagetilor sale, avand poftele din om ca pe un adanc in care patrunde, facandu-l sa fiarba si umplandu-l de necuratii.Apoi il aprinde cu desfranari si placeri pacatoase.

Dar cum sunt razboiti crestinii de acesti diavoli? Ei le insufla oamenilor ganduri necurate de desfranare, de lene, de mancare si bautura, de iubire de bani si somn peste masura, fiind ajutati in ispitele lor de poftele si pacatele oamenilor, de filme, de muzica, de oameni desfranati, betivi ...

Slujitorii cei mai puternici ai acestor cete diavolesti sunt propovaduitorii patimilor trupesti: regizori, actori, scriitori, cantareti care prin filme, carti, reviste, casete si videocasete ispitesc pe crestini ca sa-I prinda in mrejele lor. Acest soi de diavoli pot fi alungati cu ajutorul lui Dumnezeu, prin infranarea poftelor, post, rugaciune, priveghere, spovedanie, Sfanta Impartasanie, participarea regulata la Sfanta Liturghie, ascultare de duhovnic si munca binecuvantata.