joi, 4 septembrie 2008

Demoni



Toti ingerii au fost creati de Dumnezeu. Iar unii dintre ei au fost izgoniti din ceruri pentru nesupunere si rebeliune. Ingerii pot intra in contact cu oamenii si se pot manifesta pe pamant. Fiinte fara umbra, demonii, ingeri cazuti, pot aparea printre oameni dupa lasarea intunericului sau in miezul zilei. Si demonii au o ierarhie asemenea ingerilor buni. Conform scrierilor religioase crestine si legendelor, Lucifer a fost initial un arhanghel, heruvim sau serafim. Pana cand mandria l-a impins la rebeliune impotriva Tatalui. A fost izgonit din Paradis, impreuna cu suita de ingeri care i-au fost complici. Si a venit pe pamant.

ETIMOLOGIE. Crestinismul medieval asociaza imaginea lui Lucifer, ingerul cazut, cu cea a Satanei, intruchiparea raului si a luptei impotriva lui Dumnezeu. Lucifer este descris ca inger cazut, asociat adesea cu Satana. Dar originea etimologica a numelui Lucifer este latinescul "lux, lucis", care avea semnificatia "lumina".

Lucifer este deci cel care raspandeste lumina cunoasterii printre muritorii carora le este interzisa. Astfel, poate fi asociat cu zeul Prometeu, din pantheonul grecesc preluat de latini. De asemenea, imaginea lui a fost asociata cu cea a luceafarului, care nu este altceva decat planeta Venus. Iar Venus, ca zeita, reprezinta iubirea carnala. In alta ordine de idei, Lucifer nu este altceva decat traducerea din greaca a cuvantului "eosphorus", semnificandu-l mitologic pe Prometheus. In interpretarile ulterioare, in scrieri celebre precum Divina Comedie a lui Dante Alighieri sau Paradisul Pierdut al lui John Milton, apare confuzia pe care au impus-o credintele populare si mitologia crestina intre Lucifer si Satana, reprezentarea raului absolut.

Ingerul cazut ia forme dintre cele mai infricosatoare. Belial este alt demon, al carui nume vine din limba ebraica, semnificandu-l pe cel "fara stapan". El este descris ca un rege al infernului stapanit de viciu. La nivel simbolistic, este echivalent cu baza pamantului, cu independenta si cu nordul, ca punct cardinal. La originea sa este un zeu palestinian arhaic, stapan al lumii subterane. In vechime i se inchinau sidonienii (cap. II, partea I din "Cartea Regilor"). Este zeul pederastilor, cel mai desfranat si destrabalat, desi reprezentarea lui imagistica este cuceritoare, plina de gratie si demnitate.

  In imaginatia oamenilor, demonii ocupa, de cand lumea, un loc solid. Asa cum ingerii, ca izvoare ale binelui, erau adorati si invocati pentru protectie, tot asa demonii au fost considerati raspunzatori pentru tot raul din lume. Oamenii le-au dat nume, chipuri si functii precise in ierarhia raului. Si, deoarece nenorocirile evolueaza intotdeauana, in decursul mileniilor armata aducatorilor de nefericiri si suferinte s-a inmultit fara incetare

In Europa crestina a Evului Mediu, orice om trebuie sa se fereasca in orice clipa de cate un dusman rautacios de origine infernala. "Fiecare fiinta omeneasca este urmarita de mai multi demoni" predica un staret in secolul al XIII-lea, "Asa precum un om care se scufunda in mare este inconjurat de apa, sus ca si jos, asa impresoara demonii pe oameni din toate partile". Cu o exactitate uluitoare, clericul a stabilit ca exista 1.758.176 de demoni. Trei secole mai tarziu, Biserica a ridicat numarul acestora la 7.405.926.

Demonologii au realizat lliste voluminoase cu nume, ranguri si "calitati", daca se poate spune asa, ale blestematilor diabolici - de la Satan care conduce armata intunericului pana la Ukobach, cel care atata focul in Infern.

Toti acestia par a fi specializati pe anumite domenii ale raului; exista si demoni care aduc avantaje naivilor care ii invoaca. Pretul platit insa pentru aceste servicii este intotdeauna Iadul.

Un vrajitor exersat ar putea intra in contact cu fiintele malefice, avand nevoie doar de incantatia potrivita pentru a chema un demon si a-i incredinta o sarcina sau a-i solicita sprijinul.