joi, 4 septembrie 2008

Fotografia Kirlian si bioelectrografia Korotkov

1a


O noua tehnica cunoscuta sub numele de bioelectrografie îmbunatateste precizia si gradul de repetabilitate al observatiilor realizate cu ajutorul fotografiei Kirlian si mareste sansele stabilirii unor diagnostice clinice de încredere.

Un mare salt înainte în domeniul imagisticii bioenergetice

Ce este fotografia Kirlian? În esenta este o procedura ce implica un curent electric de înalta tensiune si de înalta frecventa ce este aplicat pe partea inferioara a unei placi facute dintr-un material izolator cum ar fi de exemplu sticla. Când un material conducator de electricitate (care poate fi un metal sau orice alt material care contine apa, cum ar fi orice parte a corpului) este plasat pe aceasta placa, are loc o descarcare electrica prin aerul din proximitatea obiectului. Lumina provenita de la descarcarea electrica obtinuta poate fi înregistrata pe un film fotografic plasat între obiect si placa încarcata electrostatic.

Toate aceste fenomene erau de asteptat sa se produca. Ceea ce a fost remarcabil însa, a fost descoperirea facuta de catre Simion si Valentina Kirlian în anii '40, care au observat ca descarcarea ce se producea avea caracteristici ce se modificau în functie de starea fiziologica si mentala a persoanei examinate. 

Istoricul acestei descoperiri, anumite sugestii referitoare la fizica procesului implicat si o aplicare a acestei metode în studiul unor bolnavi psihici au fost descrise de catre dr. Victor Adamenko acum 15 ani. Ca urmare a studiilor ulterioare efectuate de catre alti cercetatori, a devenit clar faptul ca proprietatile descarcarii electrice depind de o multime de elemente ce tin de constructia echipamentului si de metoda folosita, astfel ca a fost dificil pentru un cercetator sa repete experimentele altuia. În plus, fara un mijloc de cuantificare a imaginilor, interpretarea lor era destul de subiectiva si pe lânga toate acestea, nu exista nicio teorie coerenta care sa poata explica aceste efecte. Din aceste motive, fotografia de tip Kirlian nu a reusit sa câstige credibilitate în rândul medicilor si a oamenilor de stiinta. 

Toate aceste trei mari obiectii sunt acum pe pragul de a fi depasite datorita inventiei unei versiuni computerizate realizata de catre dr. Konstantin Korotkov din St. Petersburg, Rusia. Aceasta noua metoda nu implica realizarea niciunei fotografii – un avantaj imens din punctul de vedere al vitezei si al comoditatii. În loc de aceasta, lumina provenita de la descarcarea electrica coboara printr-un geam de sticla la o camera fotografica electronica situata dedesubt. De la aceasta, imaginea este transferata într-un computer în format digital. Nivelul înalt de constructie al acestui instrument face ca toti cei care îl utilizeaza sa  poata obtine rezultate comparabile.

Vizualizarea prin intermediul descarcarii în gaz
(Gas - Discharge Visualisation – GDV)

Cel mai important lucru este ca odata ce imaginea este în format digital, este posibila cuantificarea diversilor ei parametri. Un sofisticat pachet de programe ce este furnizat împreuna cu aparatul, permite masurarea suprafetei imaginii, luminozitatii, „fractalitatii” ei si a altor aspecte. Acest pachet de programe este mereu actualizat (perfectionat). 

Din moment ce aceasta metoda nu implica utilizarea fotografiei, este cunoscuta sub numele de bioeletrografie sau „vizualizare prin intermediul descarcarii în gaz”. Explicarea completa din punct de vedere fizic si chimic a acestor efecte este o sarcina pentru viitor, care fara îndoiala ca va trebui sa fie bazata pe o teorie holistica asupra vietii. O asemenea teorie a început sa îsi faca aparitia în ultimele trei decenii prin intermediul operei dr. Fritz – Albert Popp si a altora din domeniul biologiei cuantice. Ea capata tot mai mult suport si începe sa fie tot mai cunoscuta. 

Ce reprezinta aceste imagini? În ciuda faptului ca s-a vorbit destul de mult despre „aura Kirlian”, s-au facut putine lucruri în directia corelarii acestor imagini (acum cunoscute sub numele de „beograme”) cu aura corpului uman asa cum este ea vazuta de catre „senzitivi” (clarvazatori – n. ed.).

Cu toate acestea, sensibilitatea imediata a acestor imagini la starile fiziologice, emotionale si mentale ale omului sugereaza faptul ca proprietatile (caracteristicile) descarcarii pot într-adevar avea anumite relatii cu aura. Modelele imaginii prezinta considerabile variatii, chiar si în rândul oamenilor sanatosi (se poate vorbi chiar de o amprenta). Cu toate acestea, este posibil sa definim un anumit numar de tipuri aflate în legatura cu o stare de sanatate si cu o anumita constitutie psihofizica. 

Figura 1a. prezinta beograma tipica a unui adult sanatos. Culorile (vazute aici în format alb negru drept tonuri de gri – n. ed.) nu prezinta nicio relatie cu lungimea de unda reala a luminii, care în cea mai mare parte apartine domeniului radiatiei ultraviolete. Ele sunt culori „false” alese pentru a reprezenta diverse grade de stralucire. Oricum, diferentele în stralucire sunt rareori evidente din imagine; pentru a observa acest lucru trebuie sa privim la valorile cantitative. În conditii de sanatate slaba, oboseala sau stres, beograma tinde sa aiba o suprafata mai redusa, cu o luminozitate si o fractalitate mai mare (fig 1b de mai jos). 

Dar acestea sunt doar niste linii calauzitoare generale: în anumite conditii de sanatate redusa, suprafata poate fi prea mare si stralucirea si fractalitatea prea mica. Beogramele se modifica de asemenea mult odata cu vârsta – un aspect care este acum luat în considerare de catre anumite programe de diagnosticare. De exemplu, copii sanatosi au tendinta de a avea valori înalte la parametrii de stralucire si fractalitate, aspecte care pot indica stresul în cazul unui adult.

Efectele terapiei

Deşi prezenţa defectelor poate oferi o indicaţie în privinţa localizării unui proces patologic, de multe ori nu face acest lucru. Astfel că, ţinând cont de cunoştinţele noastre actuale în acest domeniu, nu ne putem baza pe acest instrument pentru a oferi un diagnostic medical convenţional. Dar el poate totuşi indica starea în care se află sistemul energetic al unei persoane. Cea mai bună utilizare a acestuia în medicină este probabil aceea de a furniza un feed-back în privinţa efectelor unei terapii.

Figura 3 (de mai jos) arată „aura” beogramică a unui pacient cu puţin timp înainte de realizarea unei şedinţe de acupunctură şi apoi la 30 de minute după. A vedea o astfel de schimbare poate încuraja terapeutul, arătându-i că se află pe direcţia cea bună. Poate fi la fel de încurajator şi pentru pacient, deoarece el poate că nu resimte subiectiv niciun beneficiu decât mult mai târziu sau după un anumit număr de tratamente. În plus, metoda poate la fel de bine să evidenţieze efectele unor influenţe negative, cum ar fi aceea provocată de radiaţia emisă de telefoanele mobile sau de anumite zone de stres geo-patogen. Fiecare imagine este la modul esenţial un instantaneu surprins dintr-un proces foarte dinamic. Dar cu ajutorul funcţiei cantitative, se poate urmări cursul în timp al acestuia într-un mod foarte revelator. (Într-adevăr, perfecţionările recente fac acum posibilă realizarea unui „film”, cu citiri realizate chiar şi la intervale de 30 de secunde.)

Figura 4 (de mai jos) prezintă efectele unei singure şedinţe de tratament cu oxigen singlet. Datorită influenţei puternice a factorilor mentali, este important ca persoana să fie într-o stare cât mai stabilă din punct de vedere mental. Astfel că, la venire, un pacient ar trebui să se odihnească aproximativ 15 minute înainte de a se efectua prima citire cu aparatul GDV. În plus, dacă se doreşte ca examinarea să se limiteze doar la nivelul corpului fizic, se pot evita influenţele exercitate de factorii mentali prin plasarea unui disc subţire de plastic între deget şi electrod. Efectul relaxării şi a unei simple meditaţii este să mărească suprafaţa şi să reducă fractalitatea imaginii obţinute.

Figura 5 (de mai jos) reprezintă cursul evenimentelor în timpul primelor minute ale unei meditaţii realizate de către un meditator experimentat. De asemenea, după un şoc, se poate observa imediat apariţia unor efecte opuse, cum ar fi închiderea cu zgomot a unei uşi sau chiar apariţia unui gând dureros. Efecte opuse pot de asemenea să apară şi dacă persoana se angajează într-un proces imaginativ profund sau alt gen de stare modificată a conştiinţei (SMC). Dar în acest caz, imaginea poate prezenta şi alte proprietăţi remarcabile.

Într-un studiu special asupra SMC; grupul doctorului Korotkov a definit un tip caracteristic de beogramă. Imaginea este văzută ca fiind separată de deget, îndeosebi la mâna stângă (în majoritatea cazurilor) şi în special la degetul inelar de la mâna stângă. Acest gen de imagine este de exemplu prezentă la anumiţi vindecători atunci când intră în starea specifică procesului de vindecare şi la sportivi atunci când îşi vizualizează performanţele. Chiar şi mai specific pentru SMC este comportamentul ariei imaginii în timpul unui şir rapid de expuneri (un „film”). În stările de conştiinţă normale, aceasta rămâne mai mult sau mai puţin stabilă sau se diminuează în mod treptat; în SAC ea creşte în mod treptat. 

Aceste descoperiri au fost făcute în timpul studiilor efectuate pe copiii antrenaţi să vadă fără a-şi folosi ochii – aşa zisa vedere „directă” (multe asemenea studii au fost efectuate în Rusia). O descoperire remarcabilă (făcută de către alt grup de cercetători din Rusia) a fost făcută analizând perechi de indivizi aflaţi într-o relaţie emoţională strânsă. Când unul dintre aceştia şi-a imaginat că trimite dragoste către celălalt, (care se putea afla la mulţi kilometri distanţă), un punct luminos ce s-a detaşat a fost văzut în sectorul corespunzător inimii de la degetul mic. Acest punct luminos a apărut la mâna stângă în cazul celui care a emis şi la mâna dreaptă în cazul celui care a primit.

Tehnica GDV a făcut în mod clar un mare pas înainte în direcţia recunoaşterii ştiinţifice a bioelectrografiei. Putem privi în viitor înspre noi dezvoltări, ce se apropie cu repeziciune şi promit uimitoare posibilităţi.