joi, 4 septembrie 2008

Istoria fotografiei Kirliene








Fotografia Kirliana a fost descoperita accidentala de Senyon D.
Kirlian. Tehnicianul rus repara un echipament intr-un spital cand a
descoperit ceva anormal ( nefiresc ). Mai tarziu cand a descoperit ca
prin intermediul interactiilor dintre curentii electrici si placile
fotografice se gaseau urme ( imprimari) ale organismelor vii s-au
developat pe film.

Kirlian si sotia sa au developat procesul in 1939. In 1940 rusul a
inceput sa faca cercetari serioase si 1970 cercetarile privind
fotografia Kirkiana au inceput sa se fac in Statele Unite.

Citire aurei fotografice.

Amprenta Kirliana poate avea diferite expuneri la aceiasi imagine ,
toate depinzand de ce ganduri doriti sa exprimati. De exemplu , cineva
poate fi in stare normala , stare de fericire , frustrare, stare
perfecta , etc. Diferentele dintre stari indica felurile in care
puteti sa va exprimati energia.

Fotografia Kirliana si fotografia aurei

Exista o diferenta intre fotografierea Kirliana si fotografierea
sursei. Fotografierea Kirliana foloseste o frecventa inalta , tensiune
foarte inalta care sa descarca pe un film pe a carui suprafata este
situata un obiect. Orce lucru ce poate fi pozitionat pe film, poate sa
fie fotografiat ( inclusiv amprentele de la maini si picioare).
Fotografierea aurei foloseste deasemenea fluctuatii ale tensiunii dar
care sunt transpuse in lumini colorate proiectate pe film.
Fotografierea aurei nu este considerata fotografie kirliana. Aura ce
se vede in jurul umerilor si capului este proiectata pe film de catre
lumini colorate ce vin din interiorul aparatului. Aura nu vine in mod
direct de la subiect.

Esenta efectului Kirlian este foarte bine cunoscut, faptul ca nu un
camp electric de intensitate mare forteaza subiectii plasati intr-o
zona cu activitate puternica sa straluceasca. Stralucirea este cauzata
de reactia plasmei din organismul investigat, iar pentru obiectele
biologice acesta este o reactie a bioplasmei pentru influenta uni camp
ce are intensitatea foarte mare. Daca obiectul investigat este pus pe
un film foto, energia luminoasa a descarcarii coronariene de plasma va
lasa o urma pe film. Urma contine un set de informatii despre conditia
bioplasmei. Anumiti cercetatori denumesc metoda fotografieri Kirliane
si altii o denumesc electrofotografie. Noi presupunem ce este mai
corect de folosit termenul de plasmografie, acesta reflectand esenta
metodei. Experienta arata ca in timp ce investigam obietele vii,
marimea si distributia fasiilorstralucitoare coronale este stipulata
de parametri fizici: de materie, conditia electrica , factori ce
privesc mediul inconjurator,etc si in afara de acestia de catre
parametrii tensiuni la iesire. Obiectele vii aduc corecti esentiale
structurilor plasmatice ale descarcarii coronale: localizarea
fasiilor, intensitatea si configurarea lor, etc . Fenomenul este
investigat si aprofundat in campul patologic al indicatiilor
proceselor. Fenomenul a fost descris pe larg de catre V. Imiushm, P.
Mandel si alti cercetatori.